Fumul se ridica greu spre singura sursa de aerisire.E intuneric.Ma cuprind ganduri grele,incetosate.Imagini fara sens apar in fata…le recunosc:sunt amintiri,poze cu bucati din viata mea de pana acum,desi o varsta fragila..sunt destule.Nu pot privi in spate,o forta divina ma sileste sa urmaresc orizontul.
Observ ca ma aflu intr-o celula din inchisoarea mintii si incep sa invat sa pretuiesc viata,ajung s-o iubesc asa cum este si privind in trecut stiu ca nu respir degeaba.
Totul capata culoare,sute de flori imi schimba atitudinea,vorbesc mult si bine…si totul pentru mine.
Existenta capata sens si inima renaste,pregatita pentru noul basm deschis ca o a doua sansa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu